vineri, 10 iunie 2011

Terapia prin mişcare

Crearea unui climat educational, cultural, social, artistic, sportiv, favorabil dezvoltarii multidimensionale a persoanelor poate consitui una din soluțiile pentru asigurarea succesului integrării sociale a acestora.

Perspectivă psihologică 


Mişcarea este o modalitate universală de comunicare şi o pârghie a dezvoltării, începând de la nivelul senzorio – motor până la cel relaţional. 

Mişcarea împreună cu alţii, în acelaşi rimt, de obicei, ajută la formarea relaţiilor. Datorită comunicării prin mişcare, atât copilul cât şi adultul devin mai conştienţi de propria persoană şi mult mai capabili de a interacţiona cu ceilalţi. 

Terapia prin mişcare, pentru copil spre exemplu, începe cu dezvoltarea senzorio-motorie şi perceptuală, şi integrarea acestor informaţii, şi abia apoi se continuă cu formarea schemei corporale şi dezvoltarea conceptului de Sine. 

Schema corporală, felul în care ne percepem corpul, imaginea tridimensională a corpului propriu pe care ne-o formăm în minte, este unul dintre conceptele fundamentale în dezvoltarea umană. 

Cu cât schema corporală este mai bine conturată, cu atât mai clară este şi diferenţierea faţă de mediu şi de ceilalţi. Această diferenţiere este necesară pentru dezvoltarea unor relaţii. De aceea mişcarea şi schema corporală sunt două preocupări majore pentru terapeuţi. 

O importanţă majoră o are conştientizarea eu-lui corporal pentru organizarea impulsurilor şi internalizarea controlului. 

Imaginea de sine începe să se constituie încă din primele luni de viaţă, prin delimitarea unui sine, în raport cu o lume de lucruri, iar evoluţia sa cuprinde şi o fază de elaborare a schemei corporale. 

În structura imaginii despre sine intră două categorii mari de elemente şi anume: reprezentări corporal - dinamice şi reprezentări asupra propriilor posibilităţi de acţiune, fără însă a se putea vorbi despre o graniţă precisă între cele două. 

În cadrul celei de-a doua categorii, pe măsura avansării în vârstă, se dezvoltă o subdiviziune cu tendinţe de autonomie ce înglobează reprezentările asupra rolului social. 


Rotaru Mircea
Psiholog